Cum am trecut de la corporatist la afacerist fără nicio investiţie

 Păi cum? Uşor, calm, relaxat. Nu te aşteptai, ah? Hai că şi detaliez mai jos.
Am lucrat în corporaţie la un entry level job, cu un nume pompos(Customer Engagement Management Advisor), unde nu era aşa greu cum am crezut la început. Chiar ţin minte că mă luase valul şi am început să întreb în cât timp pot să fiu manager. „După minim 5 ani de experienţă şi dacă se eliberează un post”. Really? Thanks, but no thanks.

De la corporatist la afacerist

În câteva luni… am învăţat ce era important de făcut(şi mai ales ce nu), pentru a avea o viaţă liniştită. Aşa că eram procrastinator şef. Facebook, Autovit, filmuleţele funny/motivaţionale, blogurile de dezvoltare personală şi tot felu’ de topuri îmi umpleau timpul. Eu ştiam ce fac. Căutam scopul. CLAR nu vroiam să rămân angajat toată viaţa şi antreprenor suna mult mai bine. Dar nu începeam nimic serios ca nu cumva să fac ceva care nu e conform scopului. „Ah, pai dacă nu e ce vreau să fac în viaţă?” Nu stăteam încruntat toată ziua, dar eram dezamăgit că sunt în acelaşi loc şi nu mai găsesc scopul ăsta odată. Mai nasol era că lenea asta mi-a afectat şi celelalte părţi ale vieţii: relaţia cu prietena şi prietenii, nu mai aveam chef de ieşit, nu mai vroiam să încerc lucruri noi etc.

Procrastinator sef

Într-o zi, la masa de prânz, discutam cu prietenul şi colegul Cătălin despre ce mişto erau petrecerile înainte să fie cluburile de fiţe. Cu bairame, cu muzică românească kitschoasă etc. Ca după orice prânz, ne-am dus fiecare la biroul lui. După vreo juma’ de oră vine el la mine. „Băi Alex, hai mă să facem o petrecere d’asta! Ia fă tu un event d’ăla pe Facebook şi invităm amândoi prietenii să vedem cine vrea sa vină”. În 10 min, 15 oameni. În jumătate de oră, 50. Noi ştiam doar data(prima vineri după salariu) dar habar n-aveam alte detalii. „Hai că pune frate-miu muzică, găseşte tu o locaţie”. Am sunat câţiva prieteni si am găsit un local în Centru Vechi al unei cunoştinţe. Am făcut deal cu ei: noi luăm bani de intrare, ei câştigă din consumaţie. Eram cam haotici amândoi, dar uite aşa am făcut Kitsch Party cu 200 de oameni!
După party, oamenii încântaţi: „Când e următorul?” Alţii care n-au ajuns: „Vreau să vin la următorul. Când e?” Ups! Nu ştiu, frate! Hai să vedem ce găsim. Şi a găsit Cătălin altă locaţie a unui prieten unde am facut Kitsch Party Returns şi au venit 300 de oameni! Deja eram şmecheri. Ne gândeam la Romexpo sau Arena Naţională pentru următorul party. Aşa de mişto ne credeam, că am schimbat toată tema şi abordarea. Am făcut Bad Santa Party. A plăcut doar la 150 de oameni. DAR, am continuat şi după asta şi am făcut alte petreceri tematice în diferite cluburi şi-am învăţat multe din mers. Ne urmau cam 500 de oameni la fiecare party şi negociam procentul pe care barul să ne plătească din consumaţie. Altă viaţă!

Kitsch Party

Deja câştigam aproape un salariu în plus pe lună. M-am hotărât să plec din corporaţie. Şi mi-am dat demisia. Şi de aici credeţi că ştiţi deja continuarea, nu? Well, nu e ca-n filme. Am ales să merg pe o altă cale decât Cătălin. Am mai facut câteva party-uri singur şi împreună cu prietenul Vlad, am creat un nou brand: Check it out! Am făcut un party la care ne-ar fi plăcut nouă să fim invitaţi: într-un penthouse la ultimul etaj al unei cladiri de birouri la Unirii, cu o terasă imensă, cu oameni stilaţi şi prosperi. Totul fără vre-un ban investit.  Dar cum? Cum căcat? Zi mă! Ok. Aici zic secretul: NETWORKING! Prieteni şi cunoştinte.

Poor people focus on hard work, rich people focus on network.” – David Culbertson

Cel mai important lucru este pe cine cunoşti. Eu pe asta m-am focusat ca să meargă lucrurile bine. Mi-am propus să-mi lărgesc cercul social şi să aduc valoare în relaţiile pe care le am. Dacă oamenii ştiu şi simt că eşti hotărât să faci ceva, te vor ajuta(sau se vor da din calea ta)!
Dan ne-a ajutat cu sunetul, lumininile si garderoba. Bianca şi Alexandra cu locaţia. Mihai cu barurile cu băutura. Dragoş cu security. Răzvan cu un fashion show. Snoopy a pus muzica. Ei şi încă câţiva prieteni ne-au ajutat să facem ceva deosebit. Au fost peste 200 de oameni care au venit şi s-au simţit foarte bine. Am plătit chiria şi ce-a mai fost nevoie DUPĂ eveniment, din banii pe care i-am câştigat. Nimic plătit dinainte.
Networking
Mi s-au aprins nişte beculeţe în perioada asta. Influenţat de câteva cărţi şi moartea neaşteptată a lui Cătălin, am hotărât să fac doar ce-mi place. Mi-am dat seama că event planning-ul cere disciplina, iar eu nu eram genul. Pe mine cel mai mult mă atrăgea partea asta cu marketing şi de a pune oamenii în legătură. Buuun, dar asta pot să fac şi la un business. Şi-am început să mă duc pe la tot felul de întâlniri, cursuri şi workshop-uri ca să fiu un antreprenor bun. Oamenii pe care i-am cunoscut m-au învăţat multe despre afaceri şi viaţă, în special prin exemplul lor personal. Dar multe învăţături fără practică erau cam degeaba. Vroiam să fie totul PERFECT. Tot un fel de procrastinare era şi asta. Mi-am dat seama că frica de eşec era mai mare decât bucuria succesului.
La starea asta de continuă amânare, contribuia şi ce părere aveam eu despre bani. Nu ştiu cum exact(probabil din educaţie, cărţile despre spiritualitate sau documentarele gen Zeitgaist) am ajuns să cred că banii nu sunt buni. Adică „ce rost are să faci bani?” Filozofia mi s-a schimbat radical după ce l-am întâlnit pe David. Un tip de 28 de ani, independent financiar şi cu un lifestyle de milionar. Am început un fel de mentorat cu el, prin care mi-a arătat că banii pot să facă mult bine. Atât mie, cât şi tuturor din jur. Cu gândul ăsta în cap, am devenit mult mai productiv.

Do it today!

Şi l-am cunoscut pe Ştefan, cu care am început un business cu maşini. Ştefan e în domeniul auto de mai mulţi ani. Aduce maşini de afară, în special din licitaţii auto. Modelul lui de business putea fi îmbunătăţit şi am văzut că putem să facem treabă bună împreună. Aşa s-a născut licitatieauto.com. Prima campanie de marketing a costat 100 de euro, iar mesajul a ajuns la peste 100.000 de români în mai puţin de o lună. Am făcut parteneriate şi am crescut valoarea pe care o dăm clienţilor prin acest serviciu. Cererile sunt tot mai multe. Am scris un articol detaliat despre asta.
Pentru mine treaba cu “scopul” n-a funcţionat. M-am apucat de ceva întâmplător, care-mi plăcea. Nu cred că putem să avem planul perfect pentru viitor. Câteodată trebuie să “go with the flow”. Privesc viaţa ca pe un joc în care evoluez constant. Cred că pot să fac orice îmi pun în minte. Sunt doar la început. Vreau să găsesc oameni cu care să creez alte business-uri de succes. Sfatul meu: înconjoară-te de oameni mişto şi apucă-te de treabă! ACŢIUNEA este fundaţia succesului. Fă ceva care contează pentru tine!

“Nu mai sunt demult mut, mut atenţia spre bine cu foame de lup. Lupt. Rup sforile. Sunt liber!” – Omu Gnom

9 Comments

Leave a Comment
  1. Ai auzit de un workshop numit Empretec? Daca nu l-ai facut, fa-l te va ajuta sa te descoperi mai mult

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *